Copacul cu Idei

Anunt

Din cauza unor probleme personale, voi amâna concursul Ideile Stefaniei până pe 15 noiembrie 2021. Există uneori anumite lucruri pe care nu le poți controla, din păcate, oricât de mult ți-ai dori. Sper să fie ultima amânare pentru eu chiar îmi doresc să vă premiez cu dragă inimă! Aștept în continuare lucrările voastre pe adresa mea de email.

Vă reamintesc condițiile de participare și baremul de corectare.

În rest, multe binecuvântări, iubire și multă sănătate vă doresc, dragilor!

Copacul cu Idei

Ceva ce n-am înțeles niciodată

O chestiune pe care n-o pot înțelege nici în ruptul capului este – cum poți comenta din punct de vedere științific (utilizând raționalul, mintea) o lucrare de artă care îi este adresată sufletului – care îi vorbește direct inimii și nu i se adresează minții/raționalului?

Vă las cu o operă necomentată de critici, dar cu o valoare incontestabilă.

Copacul cu Idei

După nuntă m-a părăsit

Niciodată n-am crezut că voi iubi atât de mult pe cineva. În ziua nunții, era atât de frumoasă, cu cele două bucle ale ei blonde căzând pe lângă urechi, dar părul prins într-un coc, cu zâmbetul ei fermecător..părea o zeiță – chiar însăși Afrodita de-ar fi existat, ar fi murit de gelozie dacă ar fi văzut-o pe a mea iubită. 

     Țesătura rochii ei se potrivea perfect cu textura pielii ei catifelate – cusăturile rochii îi puneau în evidență feminitatea.

-Bella, ești perfectă….îi strig eu din ușă privind-o cum își așeza cerceii lungi și sclipitori la masa de toaletă 

-Toni… tresare ea când mă vede! Ce cauți aici?

-Dacă erai tu mireasa, aș fi zis să fii surprinsă că mirele n-are voie s-o vadă dinainte, știai? Dar așa… 

-Da…roși ea…Doar că nu m-așteptam să fii gata deja. 

-Ei bine, eu sunt gata, tu ești gata. Mergem?? 

-Sigur, încuviință ea, îndreptându-și faldurile rochiei sale argintii și luându-mă de braț. 

Când ajungem la nuntă, ne întâmpină un gardian care ne cere invitația. Mă simt un pic jignit, <<oare chiar n-am față de om exclusivist?>> imi spun. Apoi scot invitația din buzunarul interior de la costum și i-o arât. 

Gardianul ne face semn să intrăm. Deși localul e amenajat frumos și cu gust, nu prea miroase a fericire autentică, ci a oameni care se prefac fericiți. Sunt dezgustat de toate privirile îndreptate spre noi, de femeile care-și aruncă ocheade în timp ce o privesc pe Bella.

-Tony, ce mă bucur că ai ajuns, îmi spune Linda și mă sărută apăsat pe obraz. Rochia de mireasă pare mult prea mică pentru măsurile ei așa că îți dă senzația că sânii oricând o să sară la atac din rochie. Nu e o rochie urâtă, dar nici frumoasă. Se vede însă că e scumpă datorită aplicațiilor și firelor argintii de pe ea.

-Casă de piatră, Linda, îi zic eu, silindu-mă să zâmbesc cât pot de bine.

-Mersi, dragă! Să vă simțiți bine! zâmbește ea mai fals și mai reușit decât mine, privind-o pe Bella direct în ochi.

-Măi, măi, ia uite cine a sosit la nunta noastră! Renumitul Tony Barter – ce onoaare! zise John strângându-mi mâna cu sinceritate. 

-Casă de piatră, omule! Mă bucur pentru voi, îl strâng în brațe și-l bat ușor prietenește, pe spate.

-Tu când te însori, nebunulee!? Ia uite ce domnișoară frumoasă ai lângă tine. Sărut-mâna, îmi pare bine, frumoaso! îi sărută mâna prințesei mele.

Bella roși toată. 

-Tataie…ești demodat! `Te drecu de aici, că nu se mai practică asta cu pupatul mâinii de mult. 

-Ohh, cineva e gelos pe felul în care arăt și pe manierele mele….boss, fii liniștit că io am femeia mea. N-am eu treaba cu muierile altora. Haha. Hai simțiți-vă bine! îmi zise John lovindu-mă cu palma destul de tare pe spate.

Mergem la o masă mai retrasă. O privesc din nou pe Bella. Era emoționată. Probabil visa la ziua în care va fi mireasă. În 5 ani de când suntem împreună, n-am deschis niciodată subiectul căsătoriei și nici ea n-a facut-o. Nu știu ce gândește despre asta, dar presupun că-și dorește pentru că știu că toate femeile vor asta. Oricum eu nu sunt pregătit să-mi pun lațul de gât. Cred că o căsnicie ne-ar împiedica să ne consumăm dragostea așa cum trebuie. 

Dansăm câteva melodii, apoi mai stăm la masă, discutăm și cu alte cupluri. Ies să fumez, vine Linda, mă ține de vorbă – eu n-am chef. E transpirată toată și machiajul i s-a întins pe toată fața. La ochi arată ca un panda. Nu-mi place nici cum arătă, nici ce-mi povestește. Abia aștept să mă întorc la Bella mea. Ea nici măcar nu prea se machiază – își trage câteva linii fine discret și puțin fond de ten. Mereu mi-a plăcut naturalețea ei. E o blondă – una la un milion – dacă aș pierde-o într-o mulțime de blonde aș ști s-o găsesc rapid. În schimb, Linda dacă o scapi într-o încăpere cu blonde siliconate și buzate, greu ți-ar fi s-o ghicești. Femeile astea arată toate la fel, pur și simplu, ele nu mai realizează cât e de ridicol! E de-a dreptul grotesc că toate schimbările pe care le fac, din dorința de a se simți speciale, ajung de fapt să le aducă tuturor același rezultat – dezamăgitor! 

Mă întorc la masă, Bella nu e pe nicăieri. Întreb vecinii de la masă, nimeni nu știe nimic. Nici poșeta n-o găsesc. Am un presentiment urât cum că destinul îmi face iar o farsă. Cum că Bella poate nici n-a existat decât în imaginația mea…cum că nimic nu e ceea ce pare..cum că.. totul e un vis straniu….multe gânduri îmi trec așa prin cap… sinistre…tot mai sinistre…

A venit tortul – toată lumea e adunată în jurul mirilor – eu fără Bella nu sunt nimic, n-am chef de nimic. Unde ești, iubito? Văd pe masă plicul cu invitația și-l iau să mă joc cu el. Pe invitație e scrisul ei….

<<Să nu mă mai cauți. Totul s-a terminat între noi.>>

Aproape că mă prăbușesc de durerea pe care mi-o provoacă aceste cuvinte scrise în grabă cu pixul lângă textul invitației.  Oare a aflat că am fost iubitul Lindei? Nu înțeleg femeile… N-am venit la nunta pentru Linda, ci din datorie pentru John, asociatul meu. Ce e în capul femeilor ăstora? Tocmai când totul pare să meargă bine, le apucă gelozia nebunească, fuga… N-am să înțeleg niciodată femeile. Iată, după nuntă m-a părăsit. Nici măcar nu era nunta noastră.

Această povestirea a fost scrisă în urma exercițiului practic propus de mine aici.

Ca o mică paranteză – În imaginația mea, personajul Bella a împrumutat chipul lui Gwen Stefani. Dintotdeauna mi-a plăcut femeia asta. Este superbă!

Surse de inspirație: