Puterile Soniei – Capitolul 31 – ultimul capitol

****

Jova o aștepta pe Sonia pe terasa de la apartamentul pe care îl închiriaseră în urmă cu câteva luni, când cei doi s-au întors în București pentru ca Mylan să vadă ce stil de viață avea Sonia. El se așeză pe banchetă lângă ea.

-Ești fericită?

-Acum da. Dar să știi că fericirea asta nu ține de faptul că ne-am întors la București. Sunt la fel de fericită ca atunci când eram la Mila 23. Nu s-a schimbat decât decorul exterior, în interior e la fel, Mylan. Datorită ție. Dar ție cum ți se pare aici, ai vrea să te întorci la viața ta de acolo? 

-Cred că aș putea să mă obișnuiesc aici. Dar nu te mint, Sonia, uneori mi-e dor să merg cu barca, să fiu singur cu gândurile mele… 

-N-aș vrea să te simți legat de mine vreodată, Jova.

-Nici n-aș putea..

-Am luat castingul…și voi putea juca în film chiar însărcinată pentru că rolul pe care îl am este de gravidă…

-Mă bucur pentru tine! 

-Dar să știi că sunt gata să renunț la tot dacă vei vrea să ne întoarcem în satul tău natal.

-Nu vreau. Stăm aici o perioadă, iar apoi mai vedem. E bine așa? 

-E perfect.

**** 

Privind în urmă, la tot ce-a fost….parcă toate suferințele au meritat…fiind precum culorile care aduc armonia unui tablou perfect. La scurt timp după ce Iova ieși pe ușă, Sonia privi telefonul mobil cum se aprinsese și gândi că n-o să-l verifice pentru că are încredere în el și nu-l va controla. În plus, ea a primit dovada supremă de iubire de la el – și-a lăsat viața lui ca să fie cu ea, iar ea era pregătită oricând s-o facă la fel. Acum aveau un copil împreună și toate eforturile ei se vor concentra în acest sens.  

Sonia luă micul prinț în brațe pentru că începu să plângă și-l legănă, în timp ce-i cântă,  iar apoi se apropie de fereastră.

Între timp, Iova se întorsese de la alergat și intră în cameră, privindu-i pe amândoi cu iubire.

-A început să plouă tare, așa că m-am întors. 

 Minunea se potolește din plâns și se lasă purtat de brațele iubitoare ale mamei. Sonia privea pe fereastră un curcubeu, iar Mylan o îmbrățișă din spate ca și cum ar ține un univers întreg. 

-Mereu am detestat ploaia, îi zise Sonia…Dar acum îmi place… 

Nici bine nu termină de vorbit, că ploaia se și opri, iar în fața ochilor lor apăru un curcubeu. Sufletul ei radiază de fericire și în sinea ei știe că nimic n-a fost întâmplător, totul a meritat ca să-și recapete puterile. 

Epilog 


Dragostea vine atunci când nu o mai aştepţi. Când renunţi la căutări, când îţi închizi rănile vechi şi când eşti gata să iubeşti din nou. Vulnerabilitatea te face mai frumos, te face să te predai fără doar şi poate în faţa iubirii, dar atunci începi să străluceşti Făt frumosul tău este frumos pentru ca așa îl vezi tu, iar tu te vezi frumoasă prin ochii lui. Ne credem speciali, tot timpul căutam ceva deosebit care să ne atragă privirea în relații, dar dacă totuși specialul se remarca prin obișnuit?


Tot ce e banal nu poate fi frumos la rându-i? Ne plac doar frunzele deosebite toamna? Și ce înseamnă deosebit? Conform standardelor cui?  Cine hotărăște ce e sau cine e deosebit și ce nu e deosebit? Fiecare om e unic și fiecare om se definește prin ceva. Varietatea se demonstrează și prin prezența amprentelor care diferă de la om la om, nici măcar gemenii nu au aceleași amprente.
Câteodată nu te mai întrebi de unde vii. Asta pentru că nu mai contează. Mai mult importă încotro te îndrepți. Ecoul interior îți spune să-ți asculți inima și să faci numai ce îți place, fără să-ți pese. Dar pe tine mai mult te interesează vocile din exterior care te îndeamnă la alte acțiuni, iar tu tinzi să  le asculți, chiar dacă dorințele lor nu se suprapun cu idealurile tale.


Dacă îți asculți ecoul interior, ai descoperit izvorul fericirii? Elixirul care te face să vibrezi, să strălucești ca un diamant? Atunci înseamnă că ai descoperit de ce ești aici. Vei face câțiva pași și vei atinge absolutul, infinitul.
Ai aflat cine ești oare? Poate da, poate nu. Mai important este că ai descoperit cu ce scop ești aici. Care este motivul pentru care trăiești? „Să faci ceea ce îți placeˮ, ar spune un hedonist, dar parcă nu îți vine să-i dai dreptate pe deplin, ci tot mai crezi că lipsește ceva.


Oamenilor le poți demonstra cine poți fi, dar niciodată nu vor ajunge să te cunoască cu adevărat. Pentru că tu nu le arăți adevăratul tău chip. Nici măcar tu nu îl știi. Le arăți o serie de măști, pe care le porți în funcție de anotimp. Și te subestimează și nu cred în tine sau în puterile tale, deși uneori nici nu sunt capabili să recunoască. Pentru că nu sunt sinceri nici față de ei înșiși. Și ei poartă cu sine măștile sub care se ascund , ei nu sunt capabili să-și ascundă minciunile nici față de ei. Dar tu, în sinea ta, știi perfect de ceea ce ai nevoie să te descoperi. Abia atunci înveți să îți recapeți încrederea în tine, încet, încet îți întinzi aripile și îți iei zborul. Când te ridici deasupra lumii, le oferi un spectacol de neuitat celorlalți. Mai întâi le dai o părticică din tine, câte un pic din tine, bucățică cu bucățică; mai apoi te oferi celorlalți pe de-a întregul, cu nepăsare și fără regrete.    


Iar în căutarea ta străină de ceilalți, poate simți că nu te-ai regăsit complet, dar nici nu mai contează. Mai important este că te-au găsit alții, iar prin asta tu ți-ai regenerat puterile. Ca să fii adevăratul tu, ai nevoie de ei. Pare absurd, dar e adevărat. Nu poți să renaști din singurătate, asta e clar. Vei putea renaște doar în mijlocul mulțimii, printre miile de măști colorate.   

13 gânduri despre „Puterile Soniei – Capitolul 31 – ultimul capitol

  1. Încă de ieri, am intuit că ești aproape, poate chiar foarte aproape de a scrie încheierea și iată că așa a fost. Mi-a plăcut happy-end-ul, ce mi-a amintit de cel dintâi capitol… Prin urmare, acesta de la final era tabloul romantic descris atunci! 🙂 Mă bucur că Sonia iubește și e iubită, în sfârșit… Și epilogul mi-a plăcut mult, așa e, nu poți să renaști din singurătate. Frumoasă povestea Soniei, plină de învățături și răsturnări de situație la care nu m-aș fi așteptat… dar oare nu-i la fel și-n viață? 🙂
    Mulțumim, Ștefi!!

    Apreciat de 2 persoane

    1. Cu drag. Am inceput sa lucrez la cartea asta prin 2013 si tare ma bucur ca am reusit sa o finalizez cumva. Desigur, mai trebuie sa lucrez la inconsistente pe ici colo sa mai adaug niste descrieri, poate sa mai modific cateva personaje, dar in mare parte, simt cumva ca am terminat-o. Titlul ei nu va ramane Puterile Soniei, ci il voi transforma in Curcubeul din priviri. Si..de asemenea…ma gandesc sa fac si o continuare (partea a II a – un alt roman cu aceleasi personaje), dar inca nu sunt sigura… (sper sa n-o scriu tot dupa 8 ani :))) ))

      Apreciat de 1 persoană

      1. Ce mult îmi place Curcubeul din priviri!! 🤗 Și mă bucur că te-ai gândit la o continuare, fiindcă m-am atașat de personaje și sunt curioasă care le va fi traseul înainte. 🙂 Așa că nu mai aștepta, ci începe și partea a doua. Acum, că mi-ai zis, de-abia aștept să citesc înainte!! ❤

        Apreciat de 1 persoană

      2. Sa stii ca intr-un fel, m-ai motivat. Faptul ca ma citesti, ca imi scrii mereu ma face sa fiu cat pot eu de constanta in postari, in articole, in capitole! Multumesc!😘

        Apreciază

      3. Așa simt și eu când îmi sunt citite poveștile, iar comentariile prietenilor parcă îmi dau aripi, fiindcă e plăcut să știi că nu ești singură în actul creației. 🙂 Însă, nu pentru asta te-am citit și ți-am comentat, ci pentru că îmi place tare mult stilul tău, poveștile pe care le spui sunt revelatoare și mă bucur cu adevărat să parcurg fiecare nou capitol. Așa că spun… Cu mult drag! 😘 Și sper să te citesc înainte cât mai mult timp de acum înainte!
        Te-am motivat și să începi volumul 2? 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  2. Sublim ultimul capitol, mai ales…epilogul ! 🙂
    Merci infiniment, pentru magnifica delectare si relaxare, printre simboluri, cuvinte si personaje principale, prin multiversuri colorate, vii, stralucitoare, prin versuri minunate si acorduri muzicale ! Îti doresc din toata inima, multe binecuvântari în tot ce faci, prin har divin sa stii ce ai, sa stii cui dai valori din gRai, sa scrii si…sa nu taci !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s